Călătorii

„Şi munţii ca şi apele, ca şi omenirea, au vârste deosebite. Unii sunt tineri, alții bătrâni peste capul cărora, nu de veacuri, ci de sute şi mii de veacuri, au curs puhoaiele revărsate din cer. Semeţia munţilor a apus; văile s-au netezit. Sunt gârbovi, deşi cu făptura tinereţii, cioturi rămase din falnici stejari. Aşa sunt Munţii Măcinului în tinereţea cărora nu existau nici oameni, nici păsări. S-au înălţat când temelia Carpaţilor nu era măcar plămădită.”
(Ion Simionescu – Între Dunăre şi Mare, 1939)

Citește mai departe