Prin munții Măcinului

Acum 2 ani de în Călătorii

De ceva vreme am vrut să mergem în munţii Măcinului (cei mai vechi munți din România). Am tot evitat deplasarea din motive întemeiate reprezentate de prezenţa, în zonă, a unor specii de reptile, cei drept considerate pe cale de dispariţie dar veninoase. Ideea de a mă întâlni nas în nas cu vipera cu corn dobrogeană, una din speciile târâtoare cele mai veninoase din ţara noastră, sau cu balaurul dobrogean, şarpe constrictor care poate ajunge la lungimea de 2,5 metri, nu era tocmai visul vieţii, dar se pare că a fost visul soțului meu care a văzut un bălăuraș de vreun metru.

O curiozitate despre balaurul dobrogean: se spune că acest şarpe dacă îşi simte teritoriul ameninţat refuză să se mai înmulţească chiar şi timp de zece ani; în consecinţă rămânând doar vreo 10 exemplare în zonă, după cum spun cercetătorii, iar atunci când se apără şuieră sau pufăie.

Până la urmă ne-am luat inima în dinți și într-o sâmbătă dimineaţă, chiar noroasă,  am pornit spre Măcin (oraşul), locul de unde vom pleca în mica noastră drumeţie.

Fiind luna mai turiştii care trec cu bacul către litoral nu erau foarte numeroși aşa că traversarea Dunării s-a făcut rapid şi în condiţii lejere.

Prin munții Măcinului - fluviul Dunărea

Prin munții Măcinului – fluviul Dunărea

Ajunşi pe celălalt mal al Dunării străbatem rapid cei 13 km până în oraşul Măcin, pe care îl traversăm repede şi ieşim spre Constanţa. La marginea şoselei este un indicator către mânăstirea Izvorul Tămăduirii pe un drum de exploatare. Este una din cele mai facile intrări în Parcul Naţional Munţii Măcin. După cca. un km ajungeţi în zona unei cariere de granit numită Izvoare.

Prin munții Măcinului

Prin munții Măcinului

Aici urmaţi uşor drumul ce duce la stânga, urcă o terasă şi ajunge la marginea zonei împădurite şi cu versanţi accentuaţi. Mergând pe drumul de pământ ajungem în faţa unui pâlc de copaci unde ne întâmpină un panou ce ne anunţă şi ne avertizează în acelaşi timp că am intrat în arealul Parcului Naţional Munţii Măcinului. Normal, de aici nu mai aveţi voie cu maşina.

De aici ne continuăm drumul pe jos spre Culmea Cheii (260m) sau Munţii Cheii, denumire sub care mai apare în unele hărţi. Drumul se transformă într-o potecă bine evidenţiată iese treptat deasupra carierei în creastă. Bătrânii munţi ai Măcinului nu au înălţimi spectaculoase, cea mai mare înălţime având-o Vf. Ţuţuiatul (467m), iar în acestă zonă aveţi altitudini de cca. 420-450m. Sunt porţiuni de traseu unde urcarea se face abrupt, aşa că în urcarea poate dura şi o oră pentru turistul mai puţin încercat. Pentru fotograf poate dura şi două, trei…

Prin munții Măcinului

Prin munții Măcinului

Vă puteţi imagina că aceşti munţi au fost nişte vulcani falnici care au lăsat în urmă un enorm masiv granitic, pe care apa (precipitaţii, îngheţ etc) şi vântul l-a măcinat sistematic. Acest granit mai are o caracteristică: se desface ca un ou de ciocolată, un strat, apoi altul şi altul şi altul… aşa că puteţi vedea foarte multe „vedete” (babe, sfincsi, oale, capete de animale etc…) care au încremenit în mai multe stadii de evoluţie simultan.

Nu faceţi o oră din cauza dificultăţii traseului ci a dificultăţii de a mai ţine ochii la cărare. Vf. Cheia e recunoscut ca punct de belvedere pentru fotografii profesionişti.

Foarte spectaculoase sunt şi celelalte masive din zonă, unele în alinament cu Masivul Măcin, altele aruncate ca nişte zaruri în lunca largă a Dunării care înconjoară masivul pe trei laturi, adică apar brusc ca vârfuri de munţi insulari, numite şi inselberg-uri.

La un moment dat o să observaţi că poteca tinde să schimbe creasta, coborând spre o şa şi urcând pe versantul nordic al Pricopanului, unde, deasupra satului Greci se află şi vf. Ţuţuiatu. Coborând în diagonală versantul, având ca reper vizibil locul de plecare, cu noroc printre multitudinea de tufe de măceşe, o să observaţi un mic platou din care răsar nişte spinări şi ouă pietroase. Este un loc ferit de cărare. Venind aproape, apar o multitudine de forme, de diverse mărimi, forme, poziţii.

Privind în jur nu poţi să nu gândeşti căci odată, demult, când munţii Carpaţi nici nu existau, aceşti munţi, ce făceau parte din generaţia munţilor Hercinici, se înălţau falnici din Dobrogea până în sudul Angliei. Marile schimbări petrecute la nivelul scoarţei terestre au făcut ca munţii falnici de odinioară să dispară, lăsând în urma lor, martori tăcuţi ai nemuririi, munţii Măcinului. Estimările geologilor duc înălţimea maximă a masivului la cca. 4 500m, aproape dublul Carpaţilor zilelor noastre.

Dacă sunteţi în trecere spre litoral încercaţi să vă organizaţi timpul în aşa fel încât să puteţi aloca câteva ore unei drumeţii în munţii Măcinului şi vă asigur că nu veţi regreta.

Prin munții Măcinului

Prin munții Măcinului

Aceşti munţi bătrâni, măcinaţi de timp, ploi şi vânturi au un farmec aparte pe care dacă l-ai descoperit o dată funcţionează ca un drog, vrei din nou şi din nou…

Dacă sunteți iubitori ai turismului ecvestru Administraţia Parcului Naţional Munţii Măcinului dispune de cai și de echipamentul necesar practicării unui astfel de sport. Veți fi însoțiți de un ghid. Echipamentul de protecție este înclus în tariful (40 lei/persoană): chapsuri și căști.

Punctul de plecare al traseului este Padocul parcului situat la 4 km de localitatea Cerna și continuă pe Valea Arsu – Vf. Şaua Mare, Vf. Arheuziu – Vf. Archizel – Vf. Lifnte – Vf. Pietrele Albe – Vf. Mangina – Valea Puturoasa – Padoc PNMM

Prin munții Măcinului - turism ecvestru

Prin munții Măcinului – turism ecvestru

Traseul, cu un grad de dificultate mediu, este un circuit de 13 km cu urcuşuri şi coborâşuri domoale ce străbate piscurile de pe latura sudică a parcului presărată cu poieni de stepă cu stâncării, poieni ce asigură panorame largi asupra Depresiunii Cernei şi asupra celorlalte piscuri sudice ale Munţilor Măcin. Poienile cu pajişti şi stâncărie alternează cu porţiuni de pădure şi rarişte.

Persoană de contact: agentul de teren Berca Marian – tel:0746 760196.

Dacă tot sunteți în zonă, în centrul comunei Cerna, la aproximativ 200 de metri de șosea, se poate vizita casa în care s-a născut poetul Panait Stanciof (1881-1913), cunoscut în literatură sub numele de Panait Cerna, a fost transformată în 1957 în casă memorială. Aici sunt prezentate exponate ce evocă familia și activitatea literală și științifică a poetului. Din păcate, când am fost noi, era închis, așa că am admirat casuța albă ca din povești din stradă.

Prin munții Măcinului - casa memorială Panait Cerna

Prin munții Măcinului – casa memorială Panait Cerna

.

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Share on Google+0Pin on Pinterest0Share on StumbleUpon0Tweet about this on Twitter0Share on Facebook0

Spune-ne părerea

Se pot folosi tag-uri HTML si atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>